Cum arata catina bob cu bob si pe crenguta

Am fost ieri sa ma uit cum arata catina.
Am taiat cateva crengute de 10 - 15 cm lungime sa le fac poza sa va arat si voua cum arata!

Catina

 Catina alba!

Cătina albă, cunoscută īn unele părți și sub numele de cătină de rāu sau simplu cătină (nume științific Hippophaë rhamnoides L.), este un arbust foarte ramificat și spinos care crește în România începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind uneori crânguri și tufișuri destul de întinse.
Cătina albă se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală. Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decat măcesul și de 10 ori mai mult decat citricele. În fructele coapte conținutul depășește 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente în fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regăsim celuloza, betacaroten (într-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc.

Întrebuințări
Se întrebuințează numai fructele mature (Fructus Hippophaë) atât în stare proaspătă, cât și uscată; se recoltează imediat după coacerea lor și până la lăsarea primului ger; în stare crudă au gust acru-astringent. Principii active : vitaminele B₁, B₂, C, PP, carotenoide, acid folic. Acțiune farmacologică : tonifiant general, datorită complexului vitaminic pe care-l conține.
Fructele de cătină sunt utilizate atât în scopuri terapeutice în hipo- și avitaminoze, în anemie și convalescență, cât și în scopuri alimentare sub formă de sucuri, siropuri, marmeladă etc. Se poate utiliza și infuzia 2-3%, folosind 2-3 ceaiuri pe zi.
Datorită compoziției și prezenței vitaminelor, fructele de cătină se utilizează în prevenirea răcelilor. Infuzia de cătină este recunoscută în principal pentru efectul său asupra bolilor de ficat și lipsei de vitamine în organism. Dacă în infuzia de cătină se adaugă și câteva fructe de măceș va rezulta un ceai vitaminizant.
Vinul de cătina poate fi considerat un remediu natural, deoarece ajută organismul vitaminizandu-l, având în același timp și o acțiune tonică.

sursa informatiilor


Uz intern

Catina sub forma de ulei (uleiul de catina) este benefic in afectiuni precum ulcerul gastric si duodenal, diaree, reumatism, afectiuni neuroendocrinologice, circulatorii si hepatice. El mai este folosit si in alcoolism, stres, astenie, anemie, coronariene, hipertensiune, gingivite. Un efect demn de luat in seama il are si asupra depresiilor, bolii Parkinson, tumorilor, adenoamelor, afectiunilor bucale, faringitei, raguselii, gripei, racelii, intoxicatiilor si leucemiei.

Catina este considerata un bun antiinflamator, cicatrizant, antibiotic, astringent, anticancerigen. Ea este indicata si pentru tratarea afectiunilor ficatului, splinei si rinichilor.

Uz extern

Catina este folosita sub forma de ulei si pentru afectiuni oftalmologice (miopie, hipermetropie, glaucom, cataracta), urticarie, alergii, dermatoze, imunitate scazuta, ulcere cutanate, eczeme, acnee, escare, hemoroizi, psoriazis si arsuri solare. Catina este un bun sudorific si mai este folosita si in tratarea anumitor afectiuni ginecologice.
Poate fi folosita in curele de slabire deoarece inhiba pofta de mancare, dar in acelasi timp vitaminizeaza organismul.
Uleiul de catina tine sub control nivelul colesterolului.
Trebuie stiut ca proprietatile antiinflamatoare, cicatrizante si antibiotice sunt detinute si de scoarta arbustului de catina.

Catina ajuta la pastrarea tineretii

Catina sau mai bine zic, mugurii de catina sub forma de tinctura sunt un excelent remediu impotriva procesului de imbatranire.
Mugurii de catina au, se pare, si un efect afrodisiac.

Catina este folosita nu doar in industria alimentara si ci in non-alimentara.
Catina, cu fruct dulce-actrisor, poate fi consumata in stare pura sau in amestec cu miere, in principal. Mai poate fi folosita la prepararea ceaiului, prajituri, etc.
Dimineata pe stomacul gol o lingurita de catina cu miere va face minuni pentru organismul tau. Daca pretul unui kilogram de catina vi se va parea mare incercati sa curatati macar o ramurica de fructele de catina si va veti lamuri de ce are un pret mai ridicat.
Fructele de catina pot fi consumate sub forma de suc, gem, sirop sau vin. Pentru a obtine sucul de catina, fructele proaspete se storc printr-o presa de struguri sau se dau printr-o sita inoxidabila.
Sucul de catina se pastreaza mult timp la temperatura camerei, datorita peliculei care se formeaza la suprafata lui si care impiedica acrirea acestuia. Fructele de catina se utilizeaza in hipo si avitaminoza, anemie, arterite, reumatism, arterioscleroza, diaree, infectii oculare, tuberculoza, Parkinson, urticarie, ulcer, hepatita cronica si epidemica, ciroza

Retete cu catina

Sirop de catina
1 litru suc de catina obtinut din 2 kilograme de catina data prin storcatorul de rosii; 1,5kilograme de zahar sau 1 litru de miere de albine.
Sucul obtinut se pune cu zaharul sau mierea intr-un vas si se amesteca de 4-5 ori pe zi (timp de 3-4 zile) pana se topeste zaharul. (gustos.ro)

Dulceata de catina:
Ingrediente 3 cani fructe de catina, 2 cani zahar, 1 pachet cu gelfix clasic, 50 ml apa, 1 lingura zeama de lamaie, 1 plic zahar vanilinat. 

Mod de preparare:

Fructele de catina se spala si se amesteca cu apa, 2 linguri cu zahar si praful de gelfix. Se pun pe foc si cand totul incepe sa fiarba se adauga restul cantitatii de zahar, zeama de lamaie, zaharul vanilinat si se amesteca bine. Din momentul in care incepe sa fiarba din nou, se mai lasa 5 minute si se opreste focul. Dulceata se pune fierbinte in borcanele spalate, sterilizate si uscate.

Ulei de catina

Ingrediente 150 g fructe proaspete de cătină mărunţite

150 ml ulei de floarea-soarelui

Mod de preparare:

Adaugă 150 ml ulei de floarea-soarelui peste 150 g fructe proaspete de cătină mărunţite. Ţine vasul la temperatura camerei timp de trei săptămâni şi agită-l de câteva ori pe zi. După acest interval, zdrobeşte boabele şi pune-le din nou în ulei.

Lasă-le încă două zi­le la lumină şi la căldură. Apoi transferă cu grijă într-un vas de sticla partea limpede care se află deasu­pra uleiului. Este indicat să le depozitezi în locuri răco­roase si ferite de lumină.

Vin de cătină cu măceşe
Ingrediente: 1 kg fructe de cătină, 200 g măceşe, 1,7 kg miere, 150 ml drojdie de vin, 5 litri apă fiartă şi răcită.

Mod de preparare: fructele de cătină, recoltate între 20 august-20 septembrie, se strivesc, se pun în borcan odată cu măceşele, recoltate în aceeaşi perioadă, bine marunţite, se adaugă apa amestecată cu mierea de albine şi drojdia de vin, se astupă bine şi se lasă la macerat 18-20 zile, la temperatura camerei. Când s-a oprit din fermentaţie, se pune în sticle.

Se administrează câte 1 păhărel dimineaţa şi la prânz, pentru stimularea poftei de mâncare. Este un bun vitaminizant. Nu se consumă după ora 14.00, fiind mai excitant decât cafeaua.

Radacina de Obligeana

Radacina de Obligeana 

Obligeana (Acorus calamus)

Radacina de obligeana uscata in ladite.

Miracolul dintre ape

La trecerea dintre iarna si primavara, cand peste mlastinile din sudul tarii trec primele adieri de vant cald, dintre ape scot timid capul primele fire verzi ale unui fel neobisnuit de trestie. Radacinile ei sunt puternic ancorate in pamantul malos al mlastinii, iar tulpina si frunzele ei au o aroma extrem de puternica si placuta, atunci cand sunt proaspat culese. Numita "trestie mirositoare" sau "obligeana", planta a fost adusa cu mii de ani in urma din indepartata Indie, aclimatizandu-se perfect la noi in tara. Acum o intalnim crescand spontan prin baltile din Banat si din Oltenia, ori in Delta Dunarii, unde exista suprafete imense de obligeana salbatica - adevarate comori de sanatate, din pacate prea putin cunoscute la noi. Dovezile arheologice arata ca aceasta planta era cunoscuta si folosita in scopuri medicinale si magice de acum... 5000 de ani, pe aproape toate meridianele planetei. Ramasite ale radacinilor ei au fost descoperite in vechile temple din India, in mormantul lui Tutankamon din Egipt, in vetrele satelor indienilor din America de Nord. Trestia mirositoare este mentionata in "Vechiul Testament" si in lucrarile marilor medici ai Antichitatii, cum ar fi Hipocrate sau Dioscoride, in tratatele savantilor medievali si in lucrarile consacrate alchimiei.
Insusirea principala a obligenei, cu totul exceptionala, este aceea de armonizare a planului psihic si a celui mental cu corpul fizic, de unde si folosirea ei in tratarea celor mai diverse tulburari psihice, de la banala insomnie, la depresii grave si la psihoze. Vindecatorii populari de la noi din tara au folosit cu mult succes obligeana intr-o serie de boli digestive, de la ulcer si gastrita, la cancer gastric si intestinal. In cele ce urmeaza vom cunoaste cateva din tainele acestei trestii de leac imortalizata in multe legende si mituri.

Unde gasim obligeana

Daca majoritatea plantelor medicinale pot fi adunate intr-o drumetie la munte sau in padure, obligeana este complicat de recoltat din flora spontana, datorita preferintei sale pentru locurile mlastinoase si greu accesibile, chiar periculoase. In consecinta, va trebui sa ne multumim sa achizitionam radacinile de obligeana din farmacii si din magazinele naturiste, ele fiind partea activa a plantei. Atentie, insa, la vechimea lor, deoarece isi pierd intr-un timp relativ scurt anumite proprietati terapeutice. In general, este bine sa nu folositi radacini mai vechi de un an - aspect care poate fi verificat prin citirea datei fabricatiei, care este obligatoriu inscrisa pe ambalajul plantelor medicinale vandute in comert. Uneori, insa, fabricantii nu noteaza data recoltarii, ci a ambalarii plantei, caz in care vom verifica continutul ei de uleiuri volatile: radacinile culese de curand contin mult ulei volatil si au un miros extrem de puternic, patrunzator si - trebuie sa recunoastem - destul de neplacut, in vreme ce radacinile recoltate cu mai mult timp in urma au pierdut mare parte din uleiurile volatile si ca atare au un miros mult mai palid, "sters". Radacinile de obligeana mai vechi de un an nu sunt toxice, insa au o eficienta foarte redusa in tratament.

Cum preparam si cum administram obligeana

Pulberea de obligeana

In medicina chineza este forma clasica de administrare a obligenei, cu care erau vindecate o serie intreaga de boli nervoase si digestive. Radacinile de obligeana se macina fin cu rasnita de cafea sau se piseaza in piua, dupa care se cern prin sita pentru faina alba. Pulberea fina se pastreaza intr-un borcan de sticla ermetic inchis, nu mai mult de 8 zile, deoarece, fiind o planta aromatica, tinde sa-si piarda rapid proprietatile terapeutice. Se administreaza un varf (0,5 grame) - o jumatate (1,5 grame) de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe nemancate. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa.

Maceratul la rece de obligeana

Este un leac extrem de eficient in bolile de stomac si intestine, dar si in afectiunile cu substrat psihic. Se obtine prin punerea intr-o cana de apa a unei lingurite de pulbere de obligeana, care apoi se lasa la temperatura camerei, vreme de 10-12 ore, pentru ca extractia sa se faca complet, dupa care se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, de obicei inainte de masa.

Tinctura de obligeana

Un borcan cu filet se umple pe jumatate cu pulbere de planta. Se acopera apoi totul cu alcool alimentar de 96 de grade, amestecat in proportii egale cu apa. Se pune capacul la borcan si se lasa la macerat 10-12 zile, dupa care lichidul se filtreaza si se trage in sticlute mici, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci. Se iau de regula 30 de picaturi de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Praful de... stranutat

Nu, nu este o gluma! Pulberea fina de obligeana aspirata nazal (prizata) irita putin mucoasa, provocand stranutul. Prin stranut se produce o decongestionare in zona capului, element extrem de benefic in anumite cazuri de migrena, nervozitate, sinuzita etc.

Delta Dunarii - patria obligenei

Procedeul mai are un efect: o mica parte din pulbere ajunge pe caile respiratorii superioare, principiile sale active fiind preluate direct de catre circulatia sanguina. Cantitatea de principii active este mica, insa ele ajung foarte rapid la creier, unde produc o serie de efecte extrem de benefice: eliminarea durerilor de cap, reducerea nervozitatii si a reactivitatii la stres, cresterea capacitatii de concentrare, imbunatatirea rapida a tonusului psihic.
In cazul in care nu sunteti foarte sensibil la efectul usor iritant al obligenei si nu se produce stranutul, nu e nici o problema. Dimpotriva! Cantitatea de principii active retinute va fi mai mare, asa incat efectul sau in plan psihic si mental va fi mai puternic. Prizarea de obligeana este recomandata in cazul durerilor de cap si de ochi (inclusiv cele cauzate de oboseala), in cazul somnolentei si al lentorii mentale, al depresiei si al asteniei, al tulburarilor de auz cauzate de epuizare.

 Radacina de obligeana uscata pe sarma.
 Boli care se vindeca prin tratamentul cu obligeana

Tulburari produse de stres: anxietate, cosmaruri, insomnie, astenie - in aceasta suita de afectiuni, obligeana are efecte aparent contrare, fiind si calmant, si tonic psihic, in acelasi timp. Se foloseste sub forma de macerat la rece. Se bea o jumatate de pahar (100 ml), dimineata, la pranz si seara, in cure de 4 saptamani, urmate de 14 zile de pauza. Un studiu din anul 2005, realizat la Universitatea din Madras, India, a demonstrat efectele calmante si reglatoare ale activitatii psihice si neuroprotective ale obligenei, intr-un mod inedit. Experimentul s-a facut pe un lot de soricei ce au fost tratati cu obligeana, fiind supusi in acelasi timp unui zgomot puternic (100 de decibeli) si foarte deranjant. La sfarsitul experimentului, lotul de soricei tratati cu obligeana a prezentat mult mai putine tulburari de comportament, de somn, dereglari fiziologice si chiar leziuni la nivel neuronal, fata de lotul martor de soricei, care au fost expusi la acelasi tratament extrem de stresant, dar fara a fi tratati cu obligeana.

Gastrita hiperacida, ulcerul gastric si duodenal, arsuri gastrice - in doze mici - 0,5-1 gram (un varf de lingurita) de pulbere luate de patru ori pe zi - obligeana reduce aciditatea gastrica, calmeaza durerea, are efect antiinflamator asupra mucoasei gastrice. Se face un tratament de doua saptamani, urmat de o saptamana de pauza, dupa care se poate relua. Cura cu pulbere de obligeana se recomanda mai ales la inceputul primaverii si la inceputul toamnei, cand sensibilitatea gastrica este cea mai mare. Tratamentul nu are doar efecte calmante si antiinflamatoare gastrice, ci si efecte de armonizare emotionala, ajutand la diminuarea intensitatii si la controlul unor stari cum ar fi mania, frustrarea, angoasa, anxietatea, stari psihice care cel mai adesea declanseaza si intretin gastrita si ulcerul.

Indigestia, digestia dificila, atonia gastrica si intestinala - in doze medii - 1,5-2 grame (jumatate de lingurita rasa) de pulbere de obligeana, luata inainte de fiecare masa - planta mareste cantitatea de suc gastric, creste peristaltismul tubului digestiv, ajutand la o mai buna digestie si eliminare. Se face un tratament cu obligeana administrata inainte de masa, cu o durata de 3 saptamani, urmat apoi de minimum 12 zile de pauza, dupa care se poate relua. Este un tratament valabil si in gastrita hipoacida.

Adjuvant in cancer pancreatic, gastric si intestinal - se foloseste maceratul la rece de obligeana. Se bea un pahar pe stomacul gol de 2 ori pe zi, dimineata - la putin timp dupa trezire, si seara. Se face o cura de trei luni cu acest preparat. Vindecatoarea populara de origine austriaca Maria Treben recomanda in mod special obligeana in cancerul cu aceste localizari, planta facand, dupa constatarile sale, adevarate miracole, chiar in cazuri avansate. Personal, am vazut acest tratament aplicat cu mult succes, dupa interventiile chirurgicale facute in cancerul intestinal, pentru impiedicarea recidivelor. De asemenea, am putut remarca faptul ca acest tratament a dat rezultate foarte bune dupa curele de citostatice, pentru imbunatatirea digestiei si a peristaltismului gastric si intestinal, afectat de aceste medicamente.

Inapetenta (anorexie), anorexie psihica - se iau 10-20 de picaturi de tinctura sau 1-2 varfuri de cutit de pulbere de obligeana, inainte de fiecare masa. In doze mici si foarte mici, obligeana este un stimulent digestiv si mareste apetitul. In doze mai mari (2-3 lingurite de tinctura sau 1 lingurita de pulbere luate inainte de masa), reduce apetitul si produce chiar o stare de greata, daca se supradozeaza, fiind recomandata in curele de slabire.

Colita, enterocolita, colon spastic - se ia o lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza 3 saptamani, dupa care se face o saptamana de pauza. Pentru efecte mai puternice, tinctura se inlocuieste cu pulbere: jumatate de lingurita se administreaza de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Aritmii cardiace, extrasistole, preventiv in angina pectorala si infarct - un studiu facut de "Departamentul de Stiinte Biologice si Biomedicale" al Universitatii din Karachi, Pakistan, si publicat in 2006, arata ca extractul alcoolic de obligeana are efecte blocante ale canalelor de calciu, similare cu cele ale verapamilului, un medicament de sinteza foarte eficient contra acestor afectiuni. Se recomanda cate o lingurita de tinctura de obligeana, de 3-4 ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de 3 saptamani de pauza. Este un tratament valabil si ca adjuvant in hipertensiune.

Constipatie atona, constipatie asociata stresului psihic - in unele cazuri, aceasta afectiune raspunde mai bine la tratamentul cu obligeana decat la cel facut cu laxativele clasice. Se administreaza maceratul la rece: un pahar se bea dimineata si unul seara, pe stomacul gol.

Adjuvant in sindrom discordant (schizofrenie),paranoia - studii facute in China au aratat ca mai multi compusi volatili din radacina de obligeana au efecte sedative si neuroprotective, ajutand in unele cazuri la imbunatatirea starii psihice a bolnavilor cu aceste afectiuni. Se ia de 4 ori pe zi cate 1 gram (un varf de lingurita rasa) de pulbere de obligeana, pe stomacul gol. Pe langa efectul sedativ si neuroprotectiv mentionat anterior, se adauga o enigmatica proprietate a acestei radacini, cunoscuta inca din vechime si neexplicata nici pana astazi de stiinta moderna, de a restabili anumite functii psihice si mentale. Vindecatorii budhisti din Himalaya folosesc un macerat concentrat de obligeana (4 linguri de pulbere la un litru de apa) pentru a provoca voma la toxicomani si a le reduce anxietatea provocata de lipsa drogurilor. Indienii nord-americani spun intre altele ca "obligeana ajuta sufletul sa-si reia locul in corp si sa alunge nebunia".

Dureri de cap si migrene care apar pe fond de nervozitate - se ia 1 lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa, de 3 ori pe zi. Atunci cand durerile de cap sunt insotite de voma, se folosesc doze mici de obligeana (un varf de cutit) si, eventual, se asociaza cu pulbere de ghimbir. Pentru efecte extrem de rapide, se apropie succesiv de o nara si apoi de cealalta o bucatica de hartie pe care este pus praf fin de obligeana. Se aspira cu putere.

Intoxicatii alimentare in faza incipienta, otravire, indigestie puternica asociata cu fermentatie gastrica - peste 4 lingurite de obligeana se toarna un litru de apa clocotita si se lasa sa infuzeze un sfert de ora, dupa care se filtreaza. Cantitatea de preparat rezultata se bea dintr-o data, continuu, ceea ce va provoca un puternic reflex vomitiv, care va duce la o curatare rapida a stomacului. La nevoie, tratamentul se reia de 2-3 ori.

Adjuvant in infectia cu E.Coli - un studiu efectuat in laboratoarele unui institutut de cercetari tailandez arata ca obligeana are puternice efecte antibiotice, distrugand in mod special E.Coli si stafilococul auriu. Se administreaza sub forma de tinctura, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de 24 de zile.

Candidoza bucala si cea digestiva - o lingurita rasa de pulbere de obligeana se mesteca indelung si apoi se inghite pe stomacul gol. Se iau doua asemenea doze pe zi, pe o perioada de 14 zile. Este un tratament mai putin cunoscut, dar eficient, obligeana demonstrand efecte terapeutice comparabile cu cele ale medicamentului de sinteza Amphotericin B, recomandat adesea contra acestei afectiuni.

Utilizari externe ale radacinii de obligeana

Intarirea gingiilor (in parodontoza) - se mesteca incet radacina de obligeana maruntita, asa incat principiile active extrase de saliva sa ramana cat mai mult timp in contact cu gingiile. In mod oarecum surprinzator, acest tratament s-a dovedit a fi eficient si pentru cei care vor sa se lase de fumat, deoarece planta da un gust neplacut fumului de tigara si diminueaza nevoia de nicotina.

Dureri de cap si migrena - se aplica o cataplasma: pulberea fin macinata se amesteca cu apa pana se formeaza o pasta care se inveleste in tifon si se fixeaza pe frunte si ceafa. Poate inlocui tratamentul intern, cand e greu suportat.

Reumatism - se face o cataplasma in felul descris mai sus, care se aplica pe locul afectat. Deasupra se pune o bucatica de nailon, pentru a impiedica evaporarea, si o sticla cu apa calda (fierbinte chiar), pentru a incalzi tesuturile, a reduce durerea si a favoriza o preluare mai rapida a principiilor active prin piele.

Sinuzita - se prizeaza pe nas praful fin de radacina de obligeana. Adesea, aceasta procedura provoaca stranutul si ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii superioare. De asemenea, acest tratament are efecte antibacteriene directe asupra sinusurilor si asupra cailor nazale.

Precautii la tratamentul cu obligeana

Tratamentul cu aceasta planta nu va fi facut mai mult de trei luni la rand, cu o luna de pauza.

La majoritatea persoanelor, luata in doze mai mari de o lingurita rasa, obligeana are un puternic efect vomitiv, dar cantitatea critica de planta care produce acest efect variaza de la o persoana la alta. Din acest motiv, dozele date in articolul de fata au un caracter orientativ, ele putand fi micsorate in functie de sensibilitatea fiecaruia.

Obligeana nu va fi lasata la indemana copiilor, ingerarea sa in cantitati mari (peste 15 grame) dand probleme digestive si producand o supra-excitare a sistemului nervos, asemanatoare celei induse de droguri.

Contraindicatii la tratamentul cu obligeana

Planta le este ferm contraindicata gravidelor, deoarece poate induce avortul. De asemenea, nu va fi luata de mamele care alapteaza.

Cateva cuvinte despre plantele medicinale !

Plante medicinale

Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziția lor chimică au proprietăți farmaceutice și sunt folosite în terapeutica umană și veterinară

Valoarea terapeutică a plantelor medicinale

Valorea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relația dintre structura chimică a substanțelor active, numite și principii active, și acțiunea lor farmacodinamică pe care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului. Faptul că majoritatea plantelor medicinale au o compoziție chimică complexă începând de la 2-3 compuși până la 30-40 substanțe chimice identificate în unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca Claviceps, Papaver etc., explică și proprietățile farmacodinamice multiple ale uneia și aceeiași plante. Lucrurile se complică atunci când avem de-a face cu amestecuri de plante cunoscute sub denumirea de "ceaiuri medicinale" sau "specii medicinale" sau amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau alte forme farmaceutice complexe.

 sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Plante_medicinale